FRIGĂNELE. SAU CUM SĂ FACI PÂINE PRĂJITĂ CU OU ȘI SĂ TE SIMȚI DIN NOU COPIL
Cuprinși de valul mic dejunurilor fancy cu toasturi sofisticate de avocado, smoothie-uri sau fulgi și semințe scufundate în lapte vegetal (aici mă includ și pe mine, uneori!), am cam uitat că mulți dintre noi am crescut mari și sănătoși cu… bietele frigănele.
Am dat uitării atâtea duminici magice în care tot blocul mirosea dis de dimineață a pâine trecută prin ou și prăjită…ei bine, da, în ulei! Cât de fericiți eram când ieșeam afară la joacă având în mână câte o felie de pâine aurie presărată doar cu zahăr pentru că mai mult nici nu-i trebuia! Era, oricum, desertul suprem al acelor vremuri. Hai, jurați-vă că un smoothie bowl cu spanac și semințe de chia vă face la fel de fericiți! 😀
Frigănele
În timp ce noi am ales să dăm frigăneaua din mână pe avocado-ul de pe gard, alte nații o pun încă la loc de cinste, numită după țara care și-o adjudecă, drept: “pain perdu“, “tostées dorées”, „torrija”, „arme ritter”,”french toast“, etc.
Aflată la un moment dat într-o delegație într-o țară străină, la hotel ni se ofereau doar două variante de mic dejun: english breakfast-ul cel cu fasole și cârnați – ceva imposibil de savurat cu noaptea în cap de către o doamnă delicată – și french toast, adică taman frigănelele de duminică ale mamei mele. E de la sine înțeles ce am ales, nu-i așa?
Da, dar pe o porție de frigănele fix-fix ca în fotografia de mai jos, adică atât de mică și cu exact atâtea fructe, am dat 15 Euro! Pentru că alții consideră french toast-ul un produs à la carte, făcut pe loc, adică proaspăt, natural și prețios, așadar! Pentru noi frigănelele sunt prea ieftine și desuete și ce se vezi, mai sunt și prăjite în unt sau ulei, adică total nesănătoase după noile standarde.
Frigănele
N-am să cred nici să mă pici cu ceară că francezii, austriecii, nemții sau spaniolii au inventat frigănelele! Adică gospodinelor din România nu le putea veni ideea să tăvălească pâinea veche prin lapte și ou și să o prăjească în tigaie! Să o presare cu zahăr. Și cu scorțișoară, așa cum făcea mama mea. Economia la sânge și încropirea unei mese care să sature câteva guri din te miri ce, era cândva în ADN-ul oricărei românce. Cu siguranță nu au așteptat idei de refolosire a pâinii vechi la granița de vest a țării!
Atâta doar că alte nații, mai puțin obligate de istorie să se ocupe doar de supraviețuire după războaiele care se țineau lanț, au găsit timp și interes să scrie despre gastronomie și să își consemneze rețetele.
Să revenim la copilărie, zic! Să batem două ouă și să punem o tigaie pe foc! Avem treabă, azi facem frigănele. De-ale noastre! 🙂
