Carnatul este unul dintre preparatele traditionale romanesti asociate cu Sarbatorile de Iarna.
In urma cu 100 de ani, pe vremea strabunicilor nostri, carnatii nu se faceau la fel de usor ca acum. In primul rand, carnea era tocata manual. De asemenea, tot manual era bagata si in intestinele de porc, pregatite in prealabil.
La taierea porcului, carnatul era preparatul cel mai greu de facut. O zi intreaga se lucra la pregatirea lui, nu doar un om, ci patru. Din aceste motive, carnatul era o delicatesa consumata doar de sarbatori.
„De obicei porcul era taiat dupa data de 1 decembrie, cand incepea sa se raceasca afara. Taranii se trezeau cu noaptea in cap si terminau treaba tot cu noaptea in cap.
La taiatul porcului participa familia si in cazuri exceptionale vecinii care aveau o datorie catre familia in cauza. Acum 50-100 de ani, in lipsa masinilor de tocat carne, care au aparut in urma cu doar cateva decenii, taranii erau nevoiti sa marunaeasca carnea cu cutitul pentru carnat.
Se folosea mai mult muschiul, pentru ca nu avea foarte multa grasime. Totul se intampla pe un butuc, ce era dus in casa, la caldura. Odata maruntita, carnea era condimentata, cu sare, piper si boia, dar si cu usturoi din belsug.
Dupa ce carnea se toca, era pusa impreuna cu ingredientele in covata de lemn si se framanta de catre femeia casei foarte, foarte bine…’pana asuda’ – spuneau batranii.”, povesteste Iosif Ciunterei, un tanar etnograf, care a crescut cu acest obicei.
Migaloasa era si tratarea intestinelor pentru a putea fi folosite. Acestea erau curatate, intoarse pe dos si trecute printre doua nuiele pentru a scapa de grasime. Tot procesul se desfasura cand intestinele scoase din porc erau inca calde. Intestinele erau mai apoi spalate cu apa cu faina de porumb si lasate in apa cu sare pentru a-si spori rezistenta.
Dupa ce carnatii erau gata, acestia erau intepati din loc in loc si lasati peste noapte in apa. A doua zi, erau pusi la afumat in podul casei, agatati de barnele de langa horn. Aici petreceau in jur de o saptamana, iar focul se facea in aceasta perioada doar cu lemne de fag, pentru a da un gust mai bun carnatilor.
Cand afara incepea sa se incalzeasca, prin februarie-martie, carnatii erau luati din pod, taiati in bucatele si pusi in borcane cu untura.